28.10.2011
Onorati invitati, dragi prieteni
Ma bucur să vă anunţ că din 230 de invitati la această Adunare Generală sunt prezenţi înregistraţi în sală 192, ceea ce inseamna ca avem cvorum si putem sa incepem lucrarile. As vrea sa ii multumesc d-lui ministru ca participa la aceasta adunare, tututor organizatiilor profesionale, sindicatelor, studentilor care au dat curs invitatiei si sunt prezenti. După cum bine știți, această Adunare a fost convocată cu un scop precis și anume alegerile pentru Comisia Superioară de Disciplină. Dar nu puteam să ne întâlnim din toate colțurile țării fără să avem o temă pe care să o dezbatem.
Este Adunarea care încheie un ciclu electoral și este și normal să facem un mic bilanț. Stiti ca pana acum am dezbatut responsabilitatea sociala in medicina, responsabilitatea profesionala medicala, inechitatile si inegalitatile in medicina, migratia medicilor, teme de interes nu doar pentru lumea medicala ci pentru mersul inainte al acestei tari. Este momentul sa facem aceasta sinteza si sa vedem care a fost rolul CMR-ului si ce este de facut. Daca discutam despre ce s-a intamplat in acesti patru ani, trebuie sa vedem care este starea actuala in sistemul de sanatate.
Ce remarcam? Incoerenta sistemului de sanatate. Incoerenta care a depins 100% de cei care au decis politicile de sanatate si nu de corpul medical. O incoerenta dovedită de struto-camila care s-a construit in decursul a 20 de ministeriate, a nu stiu cate guverne si parlamente. O incoerenta care a provenit din faptul ca nimeni nu a facut o analiza a ce dorim sa facem, fiecare a anulat ceea ce a construit cel dinaintea lui si a construit din nou, ceea ce a dus la inechitatile si inegalitatile din sistemul de sanatate.
Avem cel mai inechitabil sistem de sanatate in care statul a abandonat responsabilitatea sociala in medicina, in care vulnerabilitatile populatiei sunt exagerbate si care dovedeste de fapt ca suntem o societate de un cininsm extrem, ca nu ne mai intereseaza ce gandeste cel de alaturi de noi. Statul are responsabilitatea de a asigura cetateanului sanatatea, educatia, siguranta cetateanului si siguranta tarii. Ori abandonearea acestei responsabilitati nu inseamna decat o disolutie a statului, sau o constructie a unui nou stat care nu este sustinut de nicio baza principiala.
Subfinantatea cronica a sistemului. Romania aloca din PIB intotdeauna cea mai mica suma din toate tarile civilizate. Daca tarile central si est europene aloca intre 6 si 8% din PIB, iar tarile din OECD intre 10 si 12% din PIB, Romania a alocat intre 2,7 si maximum 4,5% din PIB-ul sau. Aceasta subfinantare cronica a sistemului, nerecunoscuta de cei care au puterea sa decida, este insotita de o serie de clisee, care nu fac altceva decat sa culpabilizeze sistemul de sanatate si corpul profesional tocmai pentru a acoperi ineficienta lor.
Un cliseu: am marit de 4 ori sumele alocate in sanatate. Toata lumea il imbratiseaza. Dar daca facem un calcul cheltuielile au crescut de sase ori. Cu alte cuvinte am dat mai putini bani decat nevoia reala.
Am crescut consumul de medicamente. Da, dar tot pe ultimul loc din Europa ne aflam in ceea ce priveste consumul de medicamente la morbiditatea care este pe primul loc.
Am crescut veniturile medicilor. Da, dar venitul medicului este intre 7 si 10 ori mai mic decat echivalentul salariului in state din UE.
Si bineinteles cultura conflictuala care domina sanatatea si se rasfrange si in ceea ce priveste sistemul de sanatate.
In societatea romaneasca se incearca sa se construiasca pe ura, pe frica, pe egoism, pe invidie, ori pe sentimente negative nu se poate construi nimic. Aratati-mi mie o ancheta obiectiva in care sa se spuna: noi cei care raspundem avem o vina. In orice ancheta responsabilitatea se tranfera asupra celor care lucreaza in conditiile in care lucreaza. Aceasta cultura conflictuala este costisitoare pentru sistemul de san. Exemplul cel mai clar este sistemul din SUA, pe care toti incearca sa il revizuiasca. America, care aloca 16% din PIB-ul ei in san are un sistem de san plasat ca eficienta pe locul 37-38 din cauza acestei culturi conflictuale. 40% din bugetul de sanatate din SUA merg pe acele conflicte, pe acel malpraxis in defavoarea pacientilor.
In aceste conditii, singurele valori au fost impuse de cei care lucreaza in sistem, valorile profesiei. Prin aceasta modalitate, putem sa vedem ce isi doreste un medic care doreste sa lucreze in Rom. Isi doreste recunoastere sociala, realizare profesionala care sa depinda strict de munca sa, isi doreste venituri care sa nu il faca sa se gandeasca in timp ce isi desfasoara activitatea cu ce isi trimite copilul la scoala. Si isi doreste respect din partea societatii.
Ce primeste un medic din România?
O munca epuizanta, pentru ca trebuie sa acopere locurile ramase libere. Romania are 1,9 medici la 1000 de locuitori comparativ cu media pe Uniunea Europeana 3,7 medici la 1000 de locuitori.
Veniturile, amplasate pe grila de sanalarizare in coada celor care lucreaza in România sunt nejustificate.
Prezumtia de vinovatie. Deliciul este sa acuzi un medic si toata lumea se repede fara sa faca o analiza si se reped cei care nu au cunostinte elementare pentru a face o astfel de analiza.
Nerealizarea profesionala. In ultimul timp (de cand am intrat in UE), medicii au mai primit ceva: recomandarea de a lua un pasaport pentru a lucra in strainatate, acolo unde sunt respectati. La intalnirea pe care am avut-o la sfarsitul lunii septembrie cu delegatia de la Ordinul medicilor din Franta si in privat si in public, presedinte Ordinul a recunoscut pregatirea profesionala a medicilor din România. In acel moment 2200 de medici romani erau inscrisi in Ordinul Medicilor si lucrau in Franta. In total 6000 de medici romani lucreaza in Franta.
Ceea ce au obtinut medicii este acest pasaport de a emigra dintr-o tara in care nu sunt respectati de cei care au parghiile puterii, indiferent de culoarea lor politica în alte ţări în care pot lucra fără să fie ameninţaţi tot timpul în ceea ce priveste autonomia lor profesionala, indepenenta in realizarea actului medical.
Concluzia este ca medicul este un personaj obosit, extenuat, obligat sa improvizeze şi sa suporte agresiunile politicienilor, decidentilor, mass mediei si in ultimul timp si pacientilor, din fericire foarte puţini in Romania.
Si atunci intrebarea pe care ne-o punem: ce a facut CMR? De ce trebuie noi sa fim in acest organism profesional? De ce trebuie sa ne unim? De ce trebuie sa avem acest sentiment de comuniune? Numai pentru ca prin reglementarea sectoriala trebuie sa existe acest organism? Este si normal sa venim cu un răspuns care nu cuprinde exhaustiv tot ce s-a facut dar cuprinde cateva jaloane pe care aceasta Adunare Generala, acest Consiliu si Birou Exexcutiv le-au avut tot timpul in minte si au incercat sa le duca pana la capat.
In cultura conflictuala a societatii românia, din nefericire, in primul rand, am avut batalii de dus pentru a apăra imaginea si drepturile medicilor. Am fost obligati sa luam pozitie impotriva atacurilor inacceptabile, inadmisibile, grobiene si incompetente la care au fost supusi medicii din partea oricui, a celor care doreau sa gaseasca un tap ispasitor, care doreau sa taie capete dar nu doreau sa schimbe sistemul si sa creeze sisteme de profilaxie. Imi aduc aminte de ancheta de la Slatina, in miez de noapte, cu reflectoare puse in ochii medicului fara a se respecta cel mai mic drept procesual al unui medic. Am fost obligatati intr-un mediu ostil de la inceput pentru ca eticheta era pusa si impotriva sentimentului este dificil de luptat, sa te duci, sa infrunti pe toata lumea, pe cei care constient sau inconstient indeplineau o sarcina care nu era in beneficiul agendei publice.
Aceasta a fost ratiunea pentru care noi am declansat sustinuti de pacienti actuala campanie care este la inceput Respecta-ti medicul! Respectandu-ti medicul iti aperi siguranta ta.
In acelasi timp s-a incercat sa se introduca si in Romania acea procedura de rezolvare pe cale amiabila recomandata de Consiliul Europei a raspunderii civile in domenioul medical (malpraxisul). Speram ca pana in decembrie aceasta noua lege sa functioneze in asa fel incat sa nu mai existe aceasta sabie a lui Damocles deasupra capului.
Si bineinteles, un proiect legisaltiv de modificare a organizarii profesiei si de organizare a CMR-ului, pentru ca frica de acest for profesional care nu poate fi cumparat, a dus la amputarea atributiilor colegiului, in asa fel incat Colegiul sa fie un nume dar sa nu aiba nicio parghie de a interveni prin documentele legislative pe care le cunoasteti.
Am propus solutii pentru a opri exodul medicilor pentru ca deja nu mai vorbim doar de migratie. De asemenea, am cerut deblocarea posturilor de san, inclusiv printr-o scrisoare trimisa acum cateva saptamani primului ministru pe simpla ratiune ca medicul nu este un bugetar. Si atunci aceasta regula: pleaca 7 vine 1 nu poate fi utilizata. Contopistii de la FMI nu au nici un fel de viziune in ceea ce priveste politicile si cu atat mai putin in ceea ce privesc politicile de sanatate si de aceea, ca sa le iasa la numar au cerut ca si medicii sa fie trecuti la bugetari, desi cu cateva exceptii (cei care lucreaza in domeniul bugetar sau cei de la Unitatile de Primire Urgente), restul medicilor sunt platiti pe baza contractului de prestari servicii deci nu primesc salarii.
Toata lumea din sala stie ca la inceputul anului, asa cum vine gripa, vin normele contractului cadru, negocierile si criza retetelor compensate. A fost un efort enorm de a negocia. Din pacate, lipsa culturii dialogului, monopolul pe care il are CNAS, politizarea acesteia a facut sa fie cel mai ades sa fie un dialog al surzilor si in cele din urma sa fim nevoiti sa mergem in instanta in actiune de contencios administrativ.
Am initiat masuri de sustinere a miscarii sindicale in domeniul medical pentru ca prin lege Colegiului i s-au interzis asftel de actiuni. Am solicitat salarizare decenta, excluderea medicilor din categoria de bugetari, eliminarea impozitatii in plus a orelor de garda.
Lucrul cel mai important: am reusit sa incheiem o alianta cu ceilalti parteneri si anume pacientii. Acesta este punctul nodal al celor 4 ani. Acolo unde au incercat sa ne dezbine, sa creeze o cultura in care pacientul sa priveasca la medic ca la un posibil indractor, iar medicul la pacient ca la un posibil delator. Am reusit acest lucru printr-un acord de colaborare cu COPAC si CMR a participat alaturi de pacienti la diferite proiecte, fiind coator la acest proiect la noi tinem foarte mult “Ignoranta afecteaza grav sanatatea”, o campanie de informare pe drepturile pacientilor.
Am incercat sa adunam in jurul nostru toate organizatiile profesionale si nu numai incheind protocoale de colaborare. Şi am intarit relatia cu invăţăntul profesional.
Am construit un program coerent de educatie medicala continua. Am avut recunoastere internationala. Zeva Meeting s-a tinut la Caransebes. Avem reprezentanti in organisme de conducere internationale.
De aceea, pot concluziona, ca in acest moment CMR a devenit o voce care se aude, care nu este mereu ascultata, care deranjeaza si atunci se incearca sa se i se puna pumnul in gura.
Ce e de facut in continuare? Dati-mi voie de adopt un stil mai patetic.
Vă propun să credem în vise.
Acum mulți ani când Harun al Rasid era calif, în Cairo, în cartierul de vest, în a șaptea uliță, în a șaptea colibă trăia un om. Un om care credea că ceea ce visează noaptea se îndeplinește a doua zi. Toată lumea i-a spus nebunul care crede în vise. Într-o noapte a visat că dacă merge la Bagdad și atinge caftanul califului va deveni cel mai bogat om din lume. Și a doua zi, cum el credea în vise a plecat. Și l-au prins tâlharii și a fost biciuit și a fost epuizat de foame și de sete. Dar după șapte ani a ajuns la Bagdad. Și când trecea califul pe stradă, i-a atins caftanul. Și l-au prins gărzile și l-au adus în fața califului să fie judecat și și-a spus visul. Și i-a răspuns califul: nebunule atâta efort pentru nimic. Și eu când eram copil, am visat că dacă merg în Cairo, în cartierul de vest, pe a șaptea stradă, lângă a șaptea fântână și sap lângă a șaptea colibă, voi găsi cea mai mare comoară din lume. Dar eu sunt un om normal și nu m-am luat după acest vis. Și ca să îți scot gărgăunii din cap, vei primi zece lovituri de bici. Și a fost biciuit. Și s-a întors înapoi la casa lui, a săpat și a găsit cea mai mare comoară din lume. Morala este foarte simplă.
Trebuie sa avem un ideal, sa credem in vise. Dar în același timp că pentru a ajunge la acel ideal, drumul nu este simplu, că trebuie să dai ceva, că trebuie să faci ceva, că trebuie să îţi asuumi responsabilitati, trebuie sa aceepti sa ţi se arunce lături in cap, ca trebuie sa fii linsat dar nu trebuie sa iti abandonezi visul. Va propun ca impreuna sa construim un vis, sa redam demnitatea, autonomia si libertatea profesiei medicale. Sa avem acest sentiment de comuniune si in care sa impartasim acest sentiment. Libertatea si demnitatea nu pot fi cuantificate.
Oare nu v-ati saturat de aceasta societate in care la 21 de ani dupa ce tineri au murit in piete din Bucuresti strigand libertate! Sa vi se asculte telefoanele, sa fiti filmati cu camera ascunsa, sa fiti acuzati de lucruri pe care nu le-ati facut, sa vaneze oricine maplraxisul, sa existe institutii sub nici un control. Si atunci trebuie sa reconstruim libertatea. In discursul sau din Parlamentul, Majesteta Sa regele Mihai I a spus noi nu am primit aceasta tara de la inaintasi, noi am imprumutat-o de urmasi. Si noi profesia am invatat-o de la inaintasi, dar am primit-o de la cei care ne urmeaza si tb sa avem responsabilitatea ce fel de profesie le lasam. Va invit ca pe urmatoarea legislatura sa redam forta, reprezentativitatea si libertatea profesiei medicale indiferent de riscurile pe care ni le asumam.
De aceea, va rog ca la alegerile care vor avea loc sa va implicati, sa mobilizati astfel incat sentimentul de comuniune sa existe. Va multumesc!
Inregistrarea Video >>>
Inregistrarea Video >>>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu