Decalogul personalului sanitar (anul 1935)

Cateva sfaturi de conduita profesionala,  formulate în anul 1935 de profesorul spaniol Masci.

1. Onoreaza pe bolnavul tau de orice vârsta ar fi: copil, tânar sau batrân. Când a ajuns în mâinile tale este o fiinta fara aparare, care nu are alta arma de sustinere decât apelând la stiinta si la caritatea ta.
2. De aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului. În dragostea ta de oameni, saracul se simte bogat. Respecta nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei si al suferintei.
3. Respecta nobila ta misiune, începând cu însasi persoana ta. Sa nu o profanezi. Poarta-te demn, cuviincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, caci profesiunea ta nu e oricare alta. Sacrificiul tau, ajutorul tau nu pot fi pretuite ca o meserie obisnuita.
4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si dragoste. Atunci când stiinta nu mai poate face nimic, bunatatea ta, purtarea ta, sa sustina pe bolnav. Învinge greutatile inerente profesiunii tale, stapâneste supararea si nerabdarea ta; gândeste-te ca acel suferind este dezarmat, fara putere si are nevoie de ajutorul si îngrijirea ta.
5. Sa nu umilesti pe bolnav, care si asa este umilit de boala lui. Oricare ar fi boala sa nu distrugi nici unui bolnav iluzia vindecarii, chiar de ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-l întovarasesti pâna în ultima lor clipa, pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfârsitul.
6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se încredinteaza, în ceea ce priveste o maladie, este ceva sfânt, care nu poate fi tradat, destainuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdotiu. Tu nu trebuie sa faci nici o deosebire de clasa sociala, de credinte religioase. Înainte toti sa fie tratati deopotriva, caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii …
7. Sa nu vezi îngrijirea bolnavilor tai o povara, o corvoada. Acest sentiment ar îngreuia exercitiul meseriei tale. Învata sa cunosti bolnavii tai, sa-i întelegi în felul lor de a cere ceva, când au nevoie de ajutorul tau, când au nevoie de somn, de odihna, de mâncare. Defectele, pretentiile, toanele bolnavilor sunt datorate suferintei. La fel ai fi si tu când ai fi bolnav.
8. Niciodata, fata de bolnav, sa nu te arati încrezator în reusita tratamentului. Mentine-i speranta, credinta. Fa ca bolnavul sa nu se simta singur, izolat. Daca a suferi e greu, a suferi singur e incomparabil mai greu. Poarta-te astfel ca bolnavul sa fie sigur ca are în tine un sprijin. Da-i curaj când îl vezi trist, amarât, disperat.
9. Nu ajunge numai bunavointa, ci se cere si stiinta în îngrijirea bolnavilor. Zilnic se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor. Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele si cunostintele ce le-ai dobândit în scoala! Împrospateaza-le mereu! Învata mereu! Citeste mereu carti si reviste medicale!
10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale în fata bolnavului. Îi rapesti încrederea în medicina, îi distrugi speranta în vindecare…"