“Puştiul” de la Ambulanţă s-a visat cosmonaut

Am facut ieri oleaca de curatenie prin sertarele de acasa, si am avut surpriza placuta sa dau de un exemplar al ziarului Jurnalul Bihorean din 23 august 2002. Intr-una din paginile ziarului trona un articol cu titlul mare: “Pustiul” de la Ambulanta s-a visat cosmonaut”. Era primul meu interviu intr-un ziar, in calitate de medic de ambulanta.

Imi amintesc si acum emotiile avute atunci, cand fiind invitat de d-na Otilia Sandor de la J.B. am poposit la sediu redactiei, de pe Sirul Canonicilor, ud leoarca de la caldura unei zile toride de august dar si de la emotii. 

Eram incantat dar si contrariat ca am fost invitat tocmai eu la interviu, dintre toti medicii de la Ambulanta Oradea, eu fiind angajat doar de 2 ani si cu mai putine “fapte bune” decat colegii mei cu vechime in Ambulanta…sau asa a vrut Otilia :)

Ma asteptam sa fiu asaltat doar cu intrebari legate de meserie, de sistemul de urgente din care faceam parte, dar interviul s-a vrut sa fie unul mai aparte, mai intim, mai personal, cu multe chestionari legate de copilaria mea, visele si proiectele mele si mai ales de ceea ce “traiam” la nivel personal mergand la urgente. 

Da, cand am fost mic am vrut sa ma fac cosmonaut :) ....fac parte din generatia “StarWars” si “StarTrek”, si ca orice copil visam sa explorez universul, in cautarea de aventuri si extraterestrii.....dr. Teodorescu, seful sectiei de ATI de la sectia de Obstetrica a spitalului Judetean Oradea si acum cand ma vede, imi striga: “Ce mai faci, cosmonautule!” amuzat de articolul din 2002 dar si de faptul ca si el, visa in copilarie sa se faca cosmonaut! :)))) 

Tolba de povesti de urgentist era deja plina cu cazuri medicale si sociale interesante, stranse in cei doi ani de “nino-nino”, Otilia spicuind doar cateva pentru tiparul de ziar. Imi pare acum haios cum suna acel fragment de articol, citez: “Te-a ingrozit vreun caz? – Nici unul, pana de curand, marti, cand am mers la o batranica. Aproape m-am dezbracat complet inainte de a intra in apartamentul din bloc….”; suna pervers dar a fost o situatie reala si dramatica. Batrinica bolnava la care am fost solicitati de catre vecinii acesteia, alarmati ca nu au mai vazut-o de multe zile iesind din garsoniera, facuse un accident vascular cerebral si era cazuta la podea de cateva zile. Vecinii i-au spart usa de la intrare si ingroziti de atmosfera din garsoniera batrinicei stateau ciorchine pe holul casei scarii cu batistele la nas si ne avertizau sa avem grija cum intram in garsoniera ca e multa mizerie. Si ERA! Muuuulta! Femeia era inconstienta la podea, sub ea balteau excremente, “caca si pisu” facute involuntar de ea in cele cateva zile de suferinta, dar ceea ce facea ca sa fie un tablou cu adevarat mizer erau cele cateva pisici, unele vii dar costelive si pline de pureci si una sau doua pisici moarte tronand pe o cuvertura de pe pat, in plina faza de putrefactie si “halite” de viermi albi si grasi. Viermii incepusera sa cada din pat si “misunau” pe covor atrasi de miasmele din jurul pacientei. 

Asa ca prima mea reactie a fost sa-mi suflec pantalonii, sa-mi las haina de medic pe hol in speranta ca la plecare nu voi duce catre casa la final de tura, niscai “calatori clandestini hematofagi” cu mine. 

Din pacate, vazand una din pozele din articol, retraiesc amintiri si mai neplacute. In poza de mai jos, eram surprins de catre jurnalisti (veniti in numar mare, la 2-3 minute dupa ce ajunsesem la caz....erau in apropiere la o conferinta de presa care tocmai se incheiase si curiozitatea le-a fost trezita de sirena ambulantei) la un caz de resuscitare pe terasa restaurantului Promesse din Oradea, un caz greu si cu un final tragic. 

Victima (din nefericire si un fost angajat al Ambulantei Bihor, la departamentul tehnic) venise la restaurant impreuna cu un prieten la o “berica si un ciolan cu fasole”. Alcoolul sau foamea, ( D-zeu stie ce s-a intamplat), l-au facut sa se inece cu o bucata mare de carne....a incercat prietenul sa-l ajute cu lovituri peste spate (Heimlich second step) dar degeaba, omul s-a sufocat si a intrat in stop respirator si mai apoi cardiac in cateva minute.....apoi panica pe terasa....au binevoit sa sune la un moment dat si la Ambulanta (961 pe atunci)....am ajuns foarte repede, terasa e la cateva stradute distanta de sediul Ambulantei Oradea. 

Din pacate, am ajuns prea tarziu, victima era in stop cardiorespirator depasit, in asistolie si cu obstructie completa de cai respiratorii superioare si probabil si cele inferioare. Cu toate ca  sansele de revenire la viata erau foarte mici ,am inceput sa facem manevrele de resuscitare. N-am sa uit niciodata cata carne si fasole am scos cu pensa Magill din caile respiratorii ale victimei ca sa il pot ventila....scoteam bucati de carne....apoi intubam....ventilam.... se infunda sonda iar cu bucati de carne venite din plamani in timpul compresiilor toracice... dezintubam... pensa Magill ....aspiram... iar intubam... o “joaca” disperata in lupta cu secundele vitale, “joc” din care a iesit invingatoare Moartea. 

Cu situatii de genul “batranel in ploaie care te ia la palme dupa ce l-ai ajutat” m-am mai intalnit, e plina lumea de zuzulici, situatii in care primesti palmi sau pumni atunci cand nu te astepti, chiar dupa ce ai facut o fapta buna. Ultima patanie e de acum aproape doi ani, cand aproape ca am fost sugrumat de catre un tanar pompier-paramedic de la ISU Crisana, suparat ca nu mi-a reusit resuscitarea lunga de aproape o ora (un ALS ca la carte, parerea mea) la stopul bunicei lui (in varsta de 85 ani si doua  infarcte miocardice in antecedente). N-am sa reproduc si injuriile de genul: “Boilor, voi astia de la ambulanta nu sunteti buni de nimic, daca veneau ai mei o salvau pe bunica;.....”. Poate!. Eu am o vorba: Noi, salvatorii, suntem uneltele dar Dumnezeu decide cine scapa! N-am vrut sa spun prin asta ca pacientii sunt lasati in voia sortii sau la mila lui D-zeu. Dar in anii mei de urgente am vazut multe si multi pacienti care as fi jurat ca nu vor supravietui unor urgente majore, traiesc si astazi iar altii cu banale afectiuni dar cu destin nefast, sunt acum sub pamant. Cei drept, depinde si de "unelte", unele mai bune sau mai rele

E umilitor sa incerci sa salvezi o viata, iar daca nu reusesti, sa primesti un sut in fund. Inteleg natura umana si mai ales comportamenul in situatii de limita, cu stres emotional, cand si un copil bine crescut poate sa se transforme intr-o bruta ...d’aia nu l-am parat la dr. Borcea ;)

Am inceput sa vorbesc de pustiul cosmonaut dar am sfarsit vorbind de medicina. Hm, destinul asta! Dintr-un fan Gagarin (nu Laika :)) sau Luke Skywalker in copilarie, am ajuns la maturitate un adept a lui Hippocrate! :)